Pot spune ca eram prieteni adevăraţi,
Împărţeam totu', defapt eram ca nişte fraţi...
Prietenia noastră era ca o aţa care nu putea fi tăiată de nimic,
Dar se pare ca banu' e mult prea ascuţit...
De ce ai fost disperat după un lucru aşa banal ?
Norocu' tău e că ne ştiam de mult altfel erai in spital...
Ţi-aş fi dat două palme să-ţi revi, frăţioare
Dar apoi ai fi zis ca te-am lovit şi te doare...
Ai fost sclav, in p*la mea
Să uiţi că fumam aceeaşi ţigare cândva.
Citeşte bine, ca să înţelegi ce zic,
Iar apoi vreau sa te gândeşti, măcar un pic
La tot ce s-a întamplat....
Şi să regreţi şi tu, că eu prea mult am regretat.
Ai fost cel mai de căcat...
Pişamaş pe toţi banii pentru care ne-ai lăsat .
Aş zice pentru cine-s rândurile astea, vere,
Dar nu menţionez numele sclavilor în versurile mele .
[ By văru-miu ] .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu